LIMBA GREACA COMUNA

             Greaca Koine ( "limba greacă comună", sau "dialectul comun") este forma populară a limbii grecești, apărută în antichitatea postclasică (cca. 300 in. Chr. – 300 d.Chr.) și marchează a treia perioadă a istoriei limbii grecesti. Alte nume sunt greaca alexandrină, elenistică, comună, sau greaca Noului Testament. Greaca Koine este importantă nu numai pentru istoria grecilor.

             Greaca Koine a apărut ca dialect comun în armatele lui Alexandru cel Mare. În timp ce statele grecesti aliate, sub conducerea lui Macedon, cucereau și colonizau lumea cunoscută, noul lor dialect comun era vorbit din Egipt până la hotarele Indiei. Deși elemente ale dialectului comun au prins contur în timpul epocii clasice, perioada postclasică a limbii grecești datează de la moartea lui Alexandru cel Mare, în anul 323 î.Hr., când culturile aflate sub influență elenistica au început să influențeze, la rândul lor, limba greacă. Trecerea în următoarea perioadă, cunoscută ca limba greaca medievala(bizantină), datează de la fondarea Constantinopolului de către Constantin I în anul 330 d.Hr. Perioada postclasică a greacăi se referă, astfel, la crearea și evoluția dialectului Koine de-a lungul perioadelor elenistice și romana ale istoriei grecesti, până la începutul Evul Mediu.