PLANUL OLIMPIEI- Filip al- II- lea

        

         Ocazia s-a ivit la un festival religios patronat de Filip, cand regele urma sa stea pe un podium, alaturi de statuile zeilor olimpieni, pentru a sublinia originea lui divina. Toate locurile din amfiteatrul unde avea loc manifestarea erau ocupate atunci cand Filip si-a facut aparitia, imbracat intr-o pelerina alba si lipsit de platosa. Din porunca sa, garzile au fost retrase, pentru a dovedi multimii ca suveranul nu are nevoie de paza, din moment ce se bucura de protectia divinitatilor. Vazand ca regele se afla singur, pe podium, Pausanias s-a apropiat, cu pumnalul ascuns intr-un papirus, ca si cum ar fi vrut sa-i dea lui Filip un ravas si, mai inainte ca soldatii sa se dezmeticeasca, i-a strapuns coastele suveranului, infigandu-i lama ascutita direct in inima. Apoi s-a napustit spre porti, unde fusesera pregatiti din vreme cai pentru fuga sa. Cu siguranta ar fi reusit sa scape daca nu s-ar fi impiedicat intr-o coarda de vie. Cazut la pamant, a fost ajuns din urma si ciuruit de sulite de catre garzile regale.

        Dar deja pentru Attalos si Cleopatra – care intre timp nascuse o fetita regelui, partida era pierduta. In calitate de fiu mai mare al lui Filip, Alexandru a fost automat desemnat mostenitor – de altfel comportamentul lui vitejesc din batalia de la Cheroneea il recomanda drept cel mai potrivit pentru titlul de rege al macedonenilor. Olimpia avea toate motivele sa fie multumita: scapase de Filip si isi vedea fiul domnind. Dar, desi fara indoiala ca uciderea regelui fusese provocata, asa cum am vazut, mai mult de razbunarea unui amant frustrat decat de furia frumoasei epirote, mama lui Alexandru a facut tot posibilul sa se erijeze in autor moral al crimei. Nu doar ca a inaltat in onoarea lui Pausanias un tumul funerar dar a si dedicat pumnalul cu care „tiranul” fusese ucis zeului Apollo, in numele ei, asumandu-si intreaga responsabilitate pentru un asasinat comis, am putea spune, mai curand din motive sentimentale decat din ratiuni politice...