ALEXANDRU CEL MARE SI ROXANA

         Pentru a-şi atrage simpatiile locale, mai ales ale aristocratici şi ale militarilor, dar şi pentru satisfacerea orgoliului nemăsurat, pe care numai cutezanţa îl întrecea, Alexandru adoptă obiceiurile orientale, introduse, în 328 in.Cr., practica regală a mezilor: proskynezia (plecăciunea adancă, cu fruntea la pămant, în faţa suveranului), se căsători, în 328 in.Cr., cu o frumoasă prinţesă bactriană, Roxana (fiica lui Oxyartes, devenit satrapul Bactriei), îmbrăcă veşminte persane, restaura mormantul unui important suveran ahemenid, Cyrus, promova aristocraţi persani, asiatici în general, în unele funcţii administrative şi militare (menţinand, însă, o majoritate macedoneană în posturile-cheie), primi masiv în armată tineri din regiunile proaspăt supuse, cum a fost între altele, celebra armată a epigonilor (30000 de tineri persani, înarmaţi şi instruiţi după model macedonean), înapoiaza aristocraţilor locali ce intrară în serviciul său vechile posesiuni, respectă cultul şi chiar se devota zeilor locali, consideră Grecia, chiar şi Macedonia, nişte provincii oarecare ale imperiului său etc.

        Reformă şi armata, măsură faţă de care unii dintre generalii macedoneni îşi exprimară, uneori sub forma comploturilor, dezacordul (printre cele mai cunoscute au fost): cel condus de Philotas, comandantul hetairilor, şi de Parmenion; cel al pajilor din garda personală (nobili macedoneni), condus de Hermolaos şi istoricul oficial al macedoneanului, Calisthenes. Complotiştii, cu toate că merituoşi şi de lungă vreme în serviciul macedoneanului, foşti prieteni ai acestuia, au fost executaţi fără milă. Chiar Cleitos cel Negru, comandant al unui corp al cavaleriei hetairilor (după complotul lui Philotas, cavaleria hetairilor a fost împărţită în două corpuri, comandate de Hephaistion şi Cleitos), cel mai bun prieten al lui Alexandru, căruia îi salvase viaţa în bătălia de pe Granicos, fu ucis de însuşi Alexandru, la un banchet la Maracanda (Samarcand - azi), pentru că îi reproşase înstrăinarea de sursă: Macedonia.

          Reforma sa militară fusese continuarea, pană la expresia militară formală, a tacticii macedonene inaugurate de Filip al II-lea: cooperarea de luptă a diferitelor arme. Formă, astfel, unităţi tactice combinate (hopliţi, arcaşi, suliţaşi etc. într-un singur corp), a căror falangă deveni mai suplă, spori cavaleria, extinzand modul de luptă şi armamentul hetairilor.

Sotia lui Alexandru Macedon - Roxana