POVESTEA LUI ALEXANDRU SI A              

  CALULUI PREFERAT, BUCEFAL

       Pentru aceia dintre voi care nu stiu, Bucefal a fost calul de lupta al lui Alexandru cel Mare, o creatura neagra si imensa, cu un cap mare si o stea alba in frunte. De la infatisare i s-a si tras numele de Bucefal – cap de bou. Calul apartinea regelui si in acelasi timp tatal lui Alexandru, Filip al II-lea al Macedoniei, care il cumparase de la un targ pentru 13 talanti. O achizitie aparent inutila pentru ca niciunul dintre oamenii lui Filip nu a fost in stare sa dreseze calul salbatic. Fiul regelui insa, la doar 13 ani, a cerut permisiunea sa incerce sa-l imblanzeasca si, descoperind ca armasarului ii este de fapt frica de umbra sa, i-a indreptat capul catre soare si a putut sa-l incalece. Bucefal a ramas de atunci calul de nadejde al celui care avea sa cucereasca lumea. Legenda spune ca la un moment dat, in timp ce se afla  la Atena, in fata lui Alexandru cel Mare si Bucefal a iesit un pictor grec renumit, Apelles, sa ii arate regelui un portret ce-l infatisa pe Alexandru cel Mare calare pe Bucefal, o pictura realizata foarte in detaliu si aproape reala. Imaginea l-a lasat indiferent pe rege, dar in fata careia Bucefal a scos un nechezat puternic. Motiv pentru Apelles sa spuna printre dinti ca armasarul avea mai mult simt artistic decat insusi regele sau.